Ma aflu in camera , si doar acesti patru pereti ma aud cum strig cu ardoare numele tau , singura care imi sterge lacrimile este perna , care observ prea bine ca s-a cam saturat . Desi nu esti aici , te am in fata , iti simt prezenta , mirosul si ma iau singura in brate , devi holocaustul meu .
Aceeasi intrebare imi tot rasuna in minte „Oare te vei intoarce in bratele mele si imi vei sopti cuvinte de iubire ?”
Si ma mint singura visandu-te cum vii inapoi si ma faci iar sa zambesc cum doar u reuseai , inima sa-mi tresara ca clapele unui pian atinse de un mare artist , un pian ce sopteste acel sentiment unic pe care ai reusit sa ma faci sa-l simt . Dar, ca orice cantec are si un sfarsit .
O nota grea de pian imi apasa inima.Esti pentru mine gravitatea din muzica marilor artisti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu